Cat de usor m-as fi putut îndragosti de fata creata cu esarfa rosie


1
1 point

Azi aș fi putut să mă îndrăgostesc de-o fată creață, cu eșarfă roșie, Emma. Astăzi, pe una din străduțele Clujului, am văzut o fată. Purta un palton negru, elegant și o eșarfă roșie. Avea părul creț, negru, și mersul liniștit. Când am trecut pe lângă ea, și-a ridicat privirea speriată spre mine. Mi-a părut apăsată de gânduri, inteligentă, vie. Mi-a părut frumoasă. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii apăsați de complexitatea gândurilor care-i poartă. E un fel de oboseală aparte pe care o vezi doar pe chipurile acestor oameni.

Inteligență sau suferință care la prima vedere par oboseală? Niciodată nu pot spune cu siguranță. Sunt oameni cărora creierul pare să nu li se oprească niciodată din creat scenarii și gânduri care mai de care mai minunate. Ei, despre o astfel de fată vorbesc eu aici.

Cât de ușor m-aș fi putut îndrăgosti de ea dacă eram bărbat.
De fapt, cât de ușor m-aș fi putut îndrăgosti de ea oricum.
În alt context? În alt moment? În contextul potrivit? În momentul potrivit?
Nu știu.

Obișnuiesc, adesea, să mă uit la semafor la omul din mașina alăturată și să îmi imaginez că, dat contextul și momentul potrivit, mi-ar fi putut fi prieten, frate, tată. Obișnuiesc adesea să mă uit în acest fel la femeia de la magazin, la tipa de la bar, la copilul din tren, la participantul gălăgios din training. Și lumea îmi pare brusc un loc atât de familiar.

Mda. M-aș fi putut îndrăgosti de fata creață cu eșarfă roșie. Să fi fost părul creț? Să fi fost privirea ei apăsată de gânduri?
Nu pot să nu mă întreb ce anume intuim într-un om atunci când ajungem să ne îndrăgostim de el. Căci trebuie să fie vorba de intuiție, la urma urmei, nu? Intuim bunătate, intuim nebunie, intuim teamă. Să fie ochii? Să fie mersul?

Încep totuși să cred că sunt câțiva oameni pe lumea asta, nu mulți, e drept, care ți-ar putea intra în suflet, în care ai putea intui o măreție sufletească tulburătoare, indiferent de context, moment sau gest. Oriunde i-ai întâlni, orice eșarfă ar purta, oricum s-ar uita la tine. De ce? Asta nu știu. Dar intuiesc.

Și-apoi.. mai suspectez și Clujul de complot în astfel de povești.

photo credit: trekearth.com

Ti-a placut articolul? Sharuieste si prieteniilor tai :)

1
1 point

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.