Mai curând sau mai târziu, oamenii care gândesc şi care scriu conduc opinia publică, iar opinia publică conduce masele. Ea este Regina Lumii

Obişnuia să spună unul din marii învăţaţi ai unui secol în care Monarhia Dunăreană îşi trăia perioada sa de glorie. Pe atunci, oraşul din inima Transilvaniei a reuşit să se afirme în sensul unei dezvoltări ascendente, dobândind un loc de frunte în peisajul cultural din această parte a Imperiului.Libertatea de a învăţa, libertatea de expresie, emanciparea cetăţenilor şi formarea spiritului critic erau des invocate într-un răstimp în care transformările în plan social erau profunde, iar elitele, la rândul lor, se aflau în plin elan politic şi, mai ales, cultural.

Attila-Varga-Cluj-–-Perlă-a-Coroanei-2.jpg

 

În anul 1886, odată cu formarea lojii masonice „Unio”, Clujul a devenit, încetul cu încetul, un veritabil centru al masoneriei transilvane care a reuşit, în bună măsură, să adune laolaltă pe reprezentanţii cei mai deseamă ai vieţii politice, culturale şi academice din cadrul urbei şi nu numai. Aceste elite, care au aderat la masonerie, au contribuit la conturarea unei veritabile efervescenţe liberale, alimentând permanent demersurile în jurul spiritului de înnoire. Prin toate demersurile pe care ei le-au întreprins, prin susţinerea acordată diverselor asociaţii, tipografii şi societăţi culturale, s-a reuşit, într-un final, consolidarea şi răspândirea ideilor legate de lupta împotriva despotismului, de libertate a cuvântului, a întrunirilor, a presei şi a conştiinţei eliberată de orice formă de constrângere. Având sprijinul profesorilor universitari şi al funcţionarilor publici din Cluj, elitele din cadrul lojii „Unio” au înfiinţat, în a doua parte a epocii romantice, „Cercul Clujean” care, mai târziu, a activat sub numele de „Casina Naţională”. Ea a fost în măsură să-i reunească, în afara lojii masonice, pe liderii intelectualităţii din oraş, conturându-se aici o veritabilă uniune socială.

Scopul său era acela de a promova bunele relaţii între diferitele nivele ale comunităţii, favorizarea culturii, dezvoltarea presei, dar şi a spiritului public. Din acest punct de vedere, rezultatele au fost pe măsură şi nu întâmplător. Treptat, peisajul cultural al Clujului s-a îmbogăţit prin ziarele şi revistele tipărite în localitate. Numărul tipografiilor a fost şi el unul ridicat, atingând, în ultimii ai perioadei de Belle Époque, cifra de 11. Dintre acestea, una din cele mai vechi tipografii ale Clujului a fost cea a Colegiului Reformat care şi-a început activitatea încă din anul 1785, derulând-o până târziu, în anul 1896. Ea a fost condusă, iniţial, de către Török István, funcţionând în spaţiul de sub biblioteca colegiului. De-a lungul timpului a avut meritul de a fi publicat nouă ziare cu largă circulaţie atât în Cluj, cât şi în restul spaţiului transilvan. Alte tipografii celebre au fost: cea condusă de Hochmeister Márton şi Barth János, apoi tipografia liceului romano-catolic, cea înfiinţată de Pethe Ferencz, Méhes Sámuel şi Ocsvai Ferencz în anul 1827, tipografia lui Gámán János, fondată în 1860, tipografia lui Magyary Mihály (1880), cea condusă de Békésy Károly (1880-1882), tipografia lui Ajtai Albert (1882), tipografia lui Mederschitzky József (1884, în Mănăştur), atelierul lui Lehmann V. Sándor (1888-1891) şi cel condus de Burckhárd Ágoston şi Gombos Ferencz, în anul 1889. Alături de ziare editate în limba română şi maghiară, s-au mai oferit publicului cărţi şi regulamente de funcţionare ale diverselor asociaţii şi instituţii din localitate. De la începutul dualismului austro-ungar şi până la Marea Unire, lista publicaţiilor periodice tipărite la Cluj a atins numărul de 80 de titluri.

Attila-Varga-Cluj-–-Perlă-a-Coroanei-3.jpg

Publicul clujean, dornic de lectură, a devenit unul tot mai pretenţios în contextul în care oraşul în sine se conturase deja ca o veritabilă metropolă a culturii, a industriei şi a comerţului, realitate care a reclamat o lume alfabetizată. Din atare motiv, educaţia şi instrucţia au devenit un instrument de ascensiune socială, dar şi de satisfacere a informaţiei cu ajutorul cărţilor şi al presei. Înfiinţarea Universităţii din Cluj, în ziua de 12 octombrie 1872, a însemnat un moment ce reprezenta încununarea unei lungi şi susţinute campanii a elitelor din comunitate, dar şi din întreaga provincie care au căutat mereu să pună în valoare potenţialul cultural, ştiinţific, dar mai ales cel uman din zonă.

Apariţia, iar mai apoi consolidarea acestui pol academic pentru formarea elitelor a plasat Clujul în galeria oraşelor de reper, un veritabil punct nodal pentru activităţile industriale, culturale şi comerciale din această parte de lume. Legenda oraşului de pe Someş, veritabilă „Perlă a Coroanei”, abia începea să urce pe culmile gloriei sale…

Foto 1: Episcopia Unitariană Cluj
Foto 2: www.kiscellimuzeum.hu
Foto 3: www.gherlainfo.ro


Ti-a placut articolul? Sharuieste si prieteniilor tai :)

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.