Să facem o Societate care să aibă în vedere, în primul rând, aspectul exterior al oraşului. Acesta trebuie să fie frumos şi ordonat pentru ca, astfel, să îţi facă mereu plăcere să locuieşti în el, căci un oraş cu adevărat sănătos este un oraş verde… credea celebrul arhitect al Clujului Pákei Lajos, în urmă cu un secol şi mai bine. Revenit în urbea de pe Someş, după o şedere mai îndelungată în Viena imperială, el a preluat, în anul 1880, funcţia de arhitect şef al oraşului, convins fiind, încă de la început, că Transilvania are neapărată nevoie de un stil propriu în arhitectură. Şi nu doar atât. Un oraş în inima provinciei, care să atragă respect şi admiraţie pentru ordine şi frumuseţe, i s-a conturat nu doar ca un deziderat, cât mai degrabă ca o datorie pe care a şi lăsat-o moştenire posterităţii.

propunere

 

Masoneria şi Societatea de Înfrumuseţare a Oraşului

Încă de la început, Pákei Lajos s-a implicat în crearea şi funcţionarea unei Societăţi de Înfrumseţare a Oraşului. Acesta a fost proiect dus la bun sfârşit de către membrii Lojii Masonice „Unio” din Cluj. Prin intermediul mai sus menţionatei societăţi, elite din sânul acestui atelier, ingineri, arhitecţi, profesori universitari, au căutat să aplice în lumea profană anumite principii şi idei pe care le susţineau, de altfel, şi alţi masoni din spaţiul Europei Centrale şi de Vest. Asemenea Societăţi de Înfrumuseţare au mai funcţionat şi în alte părţi ale Imperiului Dunărean, încercându-se, prin intermediul lor, o ajutorare a comunităţii, sporindu-i gradul de siguranţă şi confort.

Societatea de Înfrumuseţare din Cluj, prin membrii săi, a susţinut, încă de acum un secol şi mai bine, ideea de arhitectură urbană naturală sau un fel de „Ecologie urbană” destinată să menţină o comunitate orăşenească în deplină armonie cu mediul natural. Pákei Lajos şi alte elite ale societăţii au considerat că a avea un spaţiu, respectiv o comunitate care să fie curată, aerisită, înconjurată – în manieră ordonată – de verdeaţă ţinea nu doar de estetică, ci şi de o morală creştină sănătoasă. În mentalitatea epocii, a iubi patria înseamna, între altele, să te raportezi cu ataşament şi echilibru la bogăţiile şi resursele sale, astfel încât ele să poată fi transmise şi generaţiilor următoare. În consecinţă, o comunitate cu adevărat responsabilă în acest sens trebuia să respecte câteva principii fundamentale. Ele au fost promovate hotărât de Societatea clujeană de Înfrumuseţare:

  1. Păstrarea armoniei şi a echilibrului între mediul construit şi natură
  2. Grijă pentru spaţiile verzi şi clădirile deja construite
  3. Pavarea străzilor şi plantarea de pomi în sfera unor edificii care să fie aerisite
  4. Promovarea elementelor de inovaţie în domeniul construcţiilor
  5. Utilizarea în construcţie a materialelor locale şi regionale
  6. În proiectarea edificiilor, părţile componente să slujească scopul propus, ţinându-se cont de spaţiul existent, de luminozitate şi posibilităţile de deplasare
  7. Asigurarea de fundamente solide pentru construcţii prietenoase cu mediul: durabilitate, utilitate şi capacitate de înfrumuseţare (rigoare, eleganţă şi ordine în construcţii)

Cu alte cuvinte, Societatea de Înfrumuseţare şi, prin aceasta, „Clujul Verde” implicit la care Pákei Lajos a lucrat împreună cu elita vremii de acum un secol, reprezintă nu doar dovada unui progres. Este vorba şi despre o maturizare în gândire şi comportament, dar mai ales o oglindă fidelă a mentalităţii unei epoci în care atitudinea, respectiv spiritul civic erau puse la loc de cinste. Ceea ce ne obligă şi pe noi azi. Sau ar trebui…

Sebi Berindean

„Jungle” între blocurile clujenilor

După un secol şi mai bine de când un mare arhitect a pledat, cu un proiect concret, pentru un oraş mai frumos, mai estetic şi mai verde, realitatea dezarmantă a prezentului ne obligă la reflecţie. Şi chiar la mai mult decât atât. Avem un oraş în care construcţiile anapoda se pare că au scăpat de sub control. Firele încă atârnă pe sus, iar străzile ne sunt pavate şi repavate, întrucât munca de „calitate” făcută de „meşterul Dorel” primează de fiecare dată. Între blocuri, zonele de joacă pentru copii sunt încă sufocate de veritabile jungle în care doar Tarzan s-ar mai simţi în elementul lui. Blocurile dezolante, care strică faţa oraşului, l-ar face pe meşterul Pákei să spună că n-avem simţul măsurii, iar ruina Hotelului „Conti”, proiectat de el tocmai în centrul Clujului, l-ar face să mai moară o dată! A crezut însă tot timpul în potenţialul acestui oraş. A crezut în talentul clujenilor de a şti să-l facă frumos de aşa manieră, încât să îţi facă mereu plăcere să locuieşti aici, căci un oraş cu adevărat sănătos este un oraş verde. Iată de ce, chiar şi azi, avem nevoie, întradevăr, de o Societate de Înfrumuseţare a Clujului!

Foto 1 Biblioteca Academiei Romane
Foto 2 Arhiva Episcopiei Unitariene
Foto 3 Sebi Berindean


Ti-a placut articolul? Sharuieste si prieteniilor tai :)

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.