fbpx

Tot ce ar trebui să știi despre arteriopatia periferică

Arteriopatia periferică sau boala arterială ocluzivă periferică (PAOD sau PAD) este cauzată de procesul aterosclerotic care duce la flux sanguin redus în membrele inferioare atât în repaus, cât şi în timpul exerciţiilor fizice. Plăcile aterosclerotice duc la îngustarea sau chiar obstrucţionarea arterelor şi reduc fluxul de sânge către membrele inferioare.

În funcţie de gradul în care sunt afectate vasele, arteriopatia periferică sau obliterantă se poate manifesta diferit prin insuficienţă arterială asimptomatică, claudicaţie intermitentă sau durere în repaus. 

În formele severe de PAOD, pacienţii ajung la ischemie critică a membrelor inferioare şi afectarea funcţiei acestora, necesitând proceduri chirurgicale de revascularizare sau chiar amputarea. Întrucât boala este cel mai des cauzată de un proces aterosclerotic avansat, fără tratament adecvat, pacienţii afectaţi prezintă riscuri crescute către complicaţii cardiace şi cerebrovasculare.

Factorii de risc asociaţi cu PAD

Boala arterială periferică sau, pe scurt, PAD, este asociată cu morbiditate şi mortalitate crescută şi afectează persoanele trecute de 40 de ani. Factorii de risc ai aceste boli includ fumatul, diabetul, hipertensiunea arterială, hiperlipidemia, ereditatea, obezitatea şi vârsta. Fumătorii şi diabeticii prezintă riscuri cu până la trei ori mai mari decât ceilalţi. Chiar dacă stările de hipercoagulare pot agrava simptomele, ele nu sunt un factor de risc pentru PAD.

Cele mai frecvente simptome ale PAD-ului

Cu toate că majoritatea celor care suferă de PAD sunt asimptomatici, cel mai des simptom este claudicaţia, termen care defineşte durerea în timpul efortului şi care se ameliorează în starea de repaus. 

Durerea în repaus, pierderea de ţesut şi vindecarea lentă a rănilor sunt prezente doar în stadiile avansate de PAD.

Majoritatea pacienţilor care suferă de PAD au blocaje uşoare la nivelul arterelor, blocaje care nu afectează fluxul de sânge din picioare. Însă, pe măsură ce blocajele se agravează şi tot mai puţin sânge ajunge în membre, simptomele devin din ce în ce mai vizibile. 

Durerea în repaus, ulcerele şi cangrenă sunt printre cele mai grave semne în PAD şi toţi pacienţii cu aceste simptome au nevoie de revascularizare.

Ulcerele şi rănile se vindecă mai greu dacă aportul de sânge este inadecvat, iar cangrena este cea mai severă şi apare atunci când ţesutul începe să moară ca urmare a fluxului redus de sânge. 

Diagnosticarea arteriopatiei periferice

Indicele ABI este o modalitate fiabilă de a stabili dacă pacientul are PAD. Acesta se poate obţine prin luarea tensiunii arteriale de la mână şi folosirea unui dispozitiv cu ultrasunete Doppler. Aparatul măsoară presiunea ocluziei şi a arterei sistolice la nivelul arterei brahiale din braţ şi la nivelul gleznei. 

Indicele ABI se calculează prin raportul dintre presiunea de ocluzie a gleznei şi presiunea de ocluzie a arterei brahiale. Valoarea normală sete de 1.0 şi orice valoarea sub 0.85 relevă că pacientul are PAD.

Înregistrarea volumului pulsului (PVR) cu ABI este o metodă sigură, neinvazivă şi fiabilă de screening. PVR măsoară modificările de volum care apar în debitul sanguin din picior şi se face împreună cu un ABI. 

Sunt aplicate manşete de presiune multiple la nivelul coapsei, a gambei, a gleznei şi a degetelor mari de la picioare care sunt umflate la o presiune normală de 40-60 mm HG. Modificările de volum ale piciorului se înregistrează prin modificări ale presiunilor din manşete şi reprezentate grafic în timp. 

CTA şi angiografia diagnostică 

Sunt metode de diagnosticare mai sigure. CTA implică utilizarea unui contrast intravenos şi expunerea la raze X, în vreme ce angiografia diagnostică este o metodă invazivă care necesită puncţie arterială, utilizarea de contrast şi raze X. 

PAD creşte riscul de a dezvolta alte afecţiuni grave

În cele mai multe cazuri, ateroscleroza afectează vasele de sânge care alimentează picioarele, dar şi creierul, inima şi alte organe. Prin urmare, pacienţii diagnosticaţi cu PAD prezintă riscuri considerabile pentru infarct miocardic şi accidente vasculare. 

Aceste aspecte determină medicii să depisteze şi să trateze agresiv factorii de risc. Astfel, se reduce considerabil rata accidentelor vasculare cerebrale şi a infarctului miocardic. 

Terapia medicală pentru arteriopatia periferică

Cel mai frecvent tratament pentru PAD este cel medical. Chiar dacă pacienţii cu claudicaţie sunt expuşi riscului de amputare a unui membru, cazurile sunt foarte rare pentru că, dacă sunt tratate la timp şi corect, rareori avansează către ischemie care poate periclita membrele. În cazurile de claudicaţie invalidantă, se poate apela la terapii mai agresive.

Terapia medicală include şi schimbarea stilului de viaţă în vederea reducerii factorilor de risc, inclusiv renunţarea la fumat şi controlul hipertensiunii şi a hiperlipidemiei. În cazul pacienţilor diabetici trebuie adoptat un control riguros al zahărului din sânge.

Unii medici recomandă terapia cu statine, cu un agent antiagregant plachetar precum aspirina sau clopidogrelul şi îmbunătăţirea dietei prin reducerea porţiilor şi consumul alimentelor sănătoase. De asemenea, se recomandă mersul pe jos cel puţin 30 de minute pe zi, chiar dacă pacientul are dureri. Studiile au relevat că cilostazolul poate dubla distanţă de mers pe jos fără a simţi durere.

Ultimele Articole

Ultimele articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.