He…laaaa, hee laaaa, Clujul esteee… viața meaaaaa! Un tânăr de vreo 17 -18 ani, înfofolit bine de iarnă și împodobit cu un fular alb-negru cu U Cluj, cântă din toți bojocii în timp ce urcă în treizeci-ul oprit lângă stația Someșul din Mărăști. El și prietenii lui, 2 zdrahoni de aceeași vârstă, se grăbesc să ajungă la Cluj Arena pentru meciul cu FC Brașov. Ca să ajungă mai repede, își aprind câte-o țigară și repetă imnurile galeriei. Treizeci-ul e împodobit pentru ocazie: de-o parte și de alta a fiecărei oglinzi retrovizoare fâlfâie câte un steguleț tricolor, ce amintește tututor participanților la trafic că vine Ziua națională. Mai mult, de fiecare parte a bulevardului fâlfâie câte un steag tricolor mai mare, așa, cam la 20 de pași unul de altul. Duminică, de 1 decembrie, Noi suntem români!
Liceul Brassai, Sora, Casa de Cultură, primăria, chiar și Parcul Mare, Liceul din Grigo, apartamentul de la parter al unui bloc de pe Petuniei și balconul de la 3 al altuia, toate sunt împodobite cu steaguri pentru că vine 1 Decembrie. Sâmbătă, 30 noiembrie, dis de dimineață, un nene lipește pe un stâlp de beton afișe ce anunță manifestările din seara de 1- concerte de muzică populară și pop, retragere cu torțe și artificii.
De 1 decembrie e frumos. Vecinii de la bloc merg în centru și stau la coadă să ia gulaș românesc la ceaun, să bea vin fiert, să admire parada cu militari pe tancuri si focurile de artificii și apoi să se grăbească spre casă, cu câte-un mănunchi de baloane roșu-galben și albastru și câte-o cocardă tricoloră în piept, fiecare mulțumit că a petrecut frumos, în spirit patriotic. La televizor s-a văzut că la București parada a fost mai mare și a durat mai mult, că au defilat și SRI-știi și cavaleria și Poliția Română în noile autoturisme Mercedes, și că, la Obor, primarul sectorului 2 a făcut cinste cu țuică și cu sarmale. Toată parada, țuica și sarmalele au scos cam 1 milion de euro din portofelul public, așa ca românii s-au uitat, au mâncat și au băut mult, ca din bănuțul lor.
Mai pe seară, pe net a fost știre că niște tineri cam luați de val au intrat în Parlament, l-au ironizat pe Primul Ministru și au făcut poze de grup cu pancarte gen Uniți Salvăm Roșia Montană. Alți tineri au ajuns la Alba Iulia să simtă pe pielea lor sărbătoarea Marii Uniri, și, când au dat nasul cu aleșii poporului veniți să-l omagieze pe Mihai Viteazu cu câte-o coroană, s-au pus pe huiduit, spre marea nemulțumire a orășenilor aranjați cuminți, pe rânduri, să admire momentul. Altor cetățeni, dintr-o regiune mai puțin televizată, zilele acestea, a țării, li s-a refuzat luxul de a huidui și de a-și manifesta nemulțumirea față de luarea cu japca a terenurilor și resurselor lor, pentru simplul fapt că satul lor stă în coasta unui mare magnat petrolier. Au primit în schimb dreptul de a-i cunoaște pe jandarmi de-aproape și ture gratuite (dus) cu noile dube.
Pentru unii bal, pentru alții spital, sărbătoarea națională are totuși un nume suficient de impresionant și de ….mare pentru a nu mai fi nevoie de gesturi (politice) ample, patriotice, de cuvântări emoționante de la tribună, de sobor de preoți, de mișcări de trupe, focuri de artificii sau zboruri de avioane militare. Bucuria de a fi român într-o țară unită nu necesită adunări electorale, nici steaguri purtate în piept sau arborate la geamuri mici de bloc. Necesită însă o altfel de conștiință.
Marea Unire nu s-a făcut cu mici și artificii, dar s-a făcut cu oameni treji și hotărâți. Rămâne de văzut cât de puternic rămâne imnul țării în timpurile acestea, când românii hotărâți și cu conștiință se trezesc în arestul Poliției, în duba jandarmilor, cu dosare penale sau cu etichete de Instigatori și Făptuitori.
