100 de ani de Federico Fellini la TIFF 2020

0
34

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, rămâne în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător. Pentru cei care vor alege să-și petreacă vacanța de vară la Cluj-Napoca, între 31 iulie și 9 august, TIFF propune o selecție generoasă de cinema italiano, în secțiunea Focus Italia, și o celebrare a unuia dintre cei mai influenți cineaști din istorie, Federico Fellini, la 100 de ani de la nașterea sa. 

Close-up Federico Fellini prezintă opt dintre bijuteriile sale cinematografice, multe dintre ele restaurate digital: I Vitelloni, La Dolce Vita, 8 ½, Giulietta degli spiriti, Roma, Amarcord, E la nave va, La voce della luna. Maestru al fanteziei, memoriei și dorinței, Fellini a lăsat în urmă peste 20 de filme flamboiante, impresionante vizual și traversate de o melancolie inconfundabilă. Contribuția unică la cinematografia mondială i-a fost răsplătită cu statuete onorifice la Cannes, Veneția și premiile Oscar, dar și indirect, prin nenumăratele creații care-l citează drept inspirație.   

,,Nu există final. Nu există început. Există doar pasiune infinită pentru viață’’, spunea Fellini. Născut pe 20 ianuarie 1920 la Rimini, regizorul care avea să devină o emblemă a secolului 20 și-a cultivat de timpuriu talentul de caricaturist. Mai târziu, inspirat de imaginea jurnalistului din filmele americane, a decis să exploreze lumea presei. Primii pași în lumea filmului i-a făcut ca scenarist, puțin după împlinirea vârstei de 20 de ani. În 1947, era nominalizat pentru prima dată la Oscar, cu scenariul lui Roma, città aperta, dezvoltat cu Sergio Amidei și Roberto Rossellini. Au urmat 11 nominalizări și patru statuete Oscar pentru film străin, Globuri de Aur, Palme d’Or la Cannes pentru La Dolce Vita și trofee la Veneția. 

Filmele sale conțin adeseori trimiteri autobiografice – le regăsim și în I Vitelloni (1953), al treilea din cariera sa, despre maturizarea târzie a tinerilor în universul micilor orașe italiene, cu cinci prieteni surprinși în momente-cheie ale vieții lor. Filmul a lansat cariera unuia dintre cei mai populari actori italieni, Alberto Sordi. La dolce vita (1960) i-a asigurat locul în topul celor mai influenți cineaști ai tuturor timpurilor. Un uriaș succes de box-office, cu Marcello Mastroianni și Anita Ekberg în scene devenite iconice, filmul e un comentariu acid despre cultura nocivă a faimei și decadența morală a Europei. Fermecătorul Mastroianni este alter-ego-ul regizorului în 8 ½ (1963), o capodoperă despre blocajul artistic al unui cineast și despre culisele cinema-ului. 

De succes s-a bucurat și Giulietta degli spiriti (1965), o apariție senzațională pe marele ecran a Giuliettei Mesina, partenera sa de viață, în rolul unei soții înșelate care își explorează subconștientul, prilej pentru scene flamboiante, carnavalești – una dintre temele favorite ale lui Fellini. 

Impactul pe care l-a avut mutarea sa de la Rimini în capitala Italiei, la 19 ani, l-a inspirat să creeze mai târziu Roma (1972), un portret impresionist al orașului, un caleidoscop de senzații, locuri și oameni. Comedia Amarcord (1973), în schimb, este o rememorare nostalgică a vieții din Rimini, traversată de personaje excentrice, ironizând ,,eterna adolescență’’ a italienilor sub influența fascismului și a Bisericii.

În drama muzicală E la nave va (1983), o fabulă despre război, filmată în studio și impresionantă vizual, un grup de aristocrați conduce pe ultimul drum o mare cântăreață de operă. Atmosfera se schimbă radical odată cu apariția unor refugiați de război. Din ediția de vară TIFF nu va lipsi nici La voce della luna (1990), ultimul său film. Pelicula reafirmă stilul care l-a consacrat pe creatorul absolut al cinematografiei italiene, într-o aventură fantastică în căutarea idealului feminin.

Cei care caută să afle ce e nou în cinema-ul italian au în secțiunea Focus Italia o selecție puternică de titluri apreciate în marile festivaluri. De la Cannes vine Il traditore, noul film al lui Marco Bellocchio, distribuit de Independența Film. Biografia fascinantă a lui Tommaso Buscetta, supranumit ,,regele celor două lumi”, după ce a devenit primul informator infiltrat în mafia siciliană a anilor ’80, a fost campioana ediției din acest an a premiilor David di Donatello. Favolacce (Bad Tales), de Damiano și Fabio D’Innocenzo, a surprins în acest an juriul și publicul de la Berlin cu o viziune sumbră a realității din suburbiile italiene, premiată cu Ursul de Argint. O surpriză va fi și Simple Woman (r. Chiara Malta), co-produs de Ada Solomon, despre încercarea unei cineaste de a realiza în România un film despre o actriță pe care o idolatrizează, și în care artista de origine română Elina Löwensohn își joacă propriul rol.

Fanii dramelor istorice nu pot rata Martin Eden (r. Pietro Marcello), distribuit de Independența Film, bazat pe nuvela autobiografică din 1909 a lui Jack London și pentru care Luca Martinelli, „o forță a naturii” în rolul principal, a câștigat premiul de interpretare la Veneția. Tot de la Veneția vine și Sole, debutul semi-autobiografic al lui Carlo Sironi, despre doi tineri care experimentează o versiune bizară a vieții de familie în rolul de părinți-surogat. O incursiune în viața de familie afectată de contextul social oferă Vivere (r. Francesca Archibugi), pe care cinefilii îl vor urmări în premieră în România la TIFF. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.