E destul de greu să nu te îndrăgostești de orice este legat de Italia și mâncarea italienească, dar e la fel de adevărat că nu prea găsești atmosfera specifică peninsulei altundeva decât în peninsulă. Haosul controlat din local, mâncarea delicioasă, atenția la detalii în ciuda vitezei cu care se petrec lucrurile sau amabilitatea zgomotoșilor chelneri, toate fac din bucătăria italiană o experiență unică. Eh, dar în Cluj unde să găsim așa ceva? Am făcut o vizită la Bistro Sorriso și fără a avea pretenții de experți Michelin, dăm niște verdicte la cald: oamenii ăștia au închis acolo o bucată zdravănă din Italia și o împart cu drag alături de fiecare client care le trece pragul.
Să o luăm așa: ar trebui să existe o regulă care să spună că, în România cel puțin, te poți numi restaurant cu specific italian doar dacă, fără îți ceară nimeni, ești în stare să servești tagliatelle ai frutti di mare făcute în bucătăria deschisă a unui local în care, în același timp, îl asculți la un volum potrivit pe tenorul italian Dario Sebastiani și a lui variantă pentru O sole mio. Dacă regula se aplică, cel mai probabil rămânem prin Cluj doar cu Bistro Sorisso și câteva localuri de karaoke, cu condiția ca oamenii de la Sorriso să vrea să livreze acolo paste.
La Bistro Sorisso te-ai putea chiar muta. Ok, nu chiar cu totul, dar ți-ai putea muta orice moment din zi. Că e mic-dejun, că e prânz la care ai un meniu al zilei ce vine în două variante cu supă sau ciorbă din partea casei, că e cina pentru care ai meniul a la carte, că e un eveniment de seară, că e un eveniment restrâns din viața personală, toate se pot face aici. Și nicio grijă, nu te plictisești, pentru că pe perioada verii, în meniul localului a apărut și o „inserție” de sezon, cu patru preparate fresh: hummus, guacamole, o salată și un desert de vară.
Sorriso a la Italia
Evident, am scris o adevărată blasfemie pentru orice inițiat în ale graiului italienesc, dar ideea este simplă: Bistro Sorriso are între pereți o mică Italie autentică și mai ales gustoasă, cu oameni care au adus din peninsulă atmosfera naturală de business de familie și preparatele gustoase realizate după rețete originale.
Începem cu Dana, care este căpitanul de vas. În 2014, după ce s-a lăsat de avocatură, Dana Cionca a decis să deschidă un local italienesc, care să îi satisfacă în primul rând pasiunea personală pentru bucătăria din Cizmă. „Spațiul a fost o oportunitate pentru împlinirea visului meu”, explică Dana, care a început în forță, cu un bucătar italian.
„Am avut de-a lungul timpului lângă mine oameni dedicați care m-au susținut și au pus câte o cărămidă la temelia Sorriso, și cărora le trimit un gând de mulțumire. I-aș aminti pe Adi, cu care am început businessul, pe Ciprian, care i-a dat un suflu nou la un anumit moment, și pe Maria, care a fost bucătar șef timp de patru ani și a pus și ea aici o bucățică de suflet. Și nu în ultimul rând, toată echipa pe care o am acum, oameni faini, tineri și dedicați, care dau farmec locului”, spune Dana
Dana și-a dorit să ofere o experiență profund italienească și a împins în față cu curaj o idee năstrușnică pentru ceea ce însemna la acea vreme un bistro: bucătăria deschisă.
„Ideea cu bucătăria a venit și din motive de arhitectură, dar oricum mi s-a părut o idee frumoasă. Oamenilor le place foarte mult. Unii vin să vadă ce și cum li se pregătește. Cei care sunt pasionați de gastronomie vor să vadă ce ingrediente folosim, cine și cum le face mâncarea”.
Și chiar e o idee frumoasă. Fiind vorba de mâncare italienească, mirosurile nu sunt deranjante, așa că îți rămâne doar să te bucuri de vânzoleala ordonată a chelnerilor și a bucătarilor, care învârt în castroane, condimentează preparate, întorc pe toate fețele conținutul tigăilor și la final, ca printr-o minune aproape de neînțeles, pac, răsare în farfurie cadoul pentru papilele gustative.
Dar bine, hai să trecem la mâncare și să nu ne mai amăgim unii pe alții. Trecutul de avocat al Danei o face să fie o fire care nu se avântă în afirmații fără să aibă argumente, deci vă puteți da seama ce înseamnă din partea ei „avem unul dintre cele mai bune deserturi tiramisu din Cluj”. Vă dăm și un pont: nu o credeți pe cuvânt. Încercați-l. Abia apoi o să o credeți pe cuvânt. Până la tiramisu, noi am început cu o gustărică și am continuat cu Taglietelle ai frutti di mare și Spaghetti alla Carbonara, care au mers de minune cu câte un Strawberry Chill, respectiv un Vanilla Frappe. Ca să fiu sincer, orice ar fi mers cu orice, pentru că „la volanul” bucătăriei se află Chef Alin, la care revenim imediat.
Cătălin, unul dintre ospătari, ne-a fost un soi de ghid al experienței culinare italienești trăite la Bistro Sorriso. Ne-am lăsat pe mâna recomandărilor lui și nu am greșit câtuși de puțin. Senzația pe care ți-o lasă oamenii de la Sorriso e că te-ar cunoaște de-o viață, dar explicația pentru amabilitatea lor și pentru buna dispoziție pe care o emană la fiecare gest e una mult mai simplă: așa sunt oamenii ăștia și evident că așa le-a ieșit și localul.
Fără a fi încărcat sau aglomerat, Bistro Sorriso păstrează atmosfera tipic italienească, iar asta alături de mâncarea gustoasă contribuie din plin la experiența finală, pe care Dana este dispusă să parieze oricât.
„Este foarte important să ai această armonie, pentru că omul vine la restaurant pentru a trăi o experiență. Contează mult și cum arată localul, cum este servirea și, evident, contează mâncarea, deci nu poți neglija nimic. Mulți dintre clienți ne sunt prieteni de mulți ani. În plus, eu sunt aici toată ziua și îmi place să simt lucrurile de aici. Interacționez cu oamenii și încerc să fac tot ce se poate pentru ca omul să plece din local mulțumit de experiența trăită”, spune Dana.
Italia pe gustul nostru
E greu? Eh, sigur că e. În primul rând, spune Dana, nu e prea simplu să vinzi Italia în afara Italiei. Chef Alin a crescut și a trăit o bună parte din viața de adult în Pescara. Acolo a învățat să gătească simplu și gustos, așa cum o fac și italienii. S-a întors acum acasă, în România, și alături de echipa lui de bucătari încearcă să pună în fiecare farfurie și o scurtă lecție despre farmecul bucătăriei italienești.
„Pentru mine este foarte ușor să gătesc italienește, dar în general bucătăria mediteraneeană este mai light și se face relativ ușor. Sunt preparate simple, dar bune. Eu am învățat de exemplu să fac pastele carbonnara fără smântână și, deși multora le plac mai „înecate” în sos, noi incercam să le facem aici cât mai apropiate de cele italienești”, spune Alin.
„Într-un restaurant italian ai 90% dintre clienți români, așa că trebuie să te adaptezi la ceea ce clientul așteaptă de la tine. Am încercat de la început să respectăm rețetele, să găsim ingredientele specifice bucătăriei italienești, dar să gătești simplu nu este tot timpul pe gustul românilor. Noi încercăm să educăm publicul și ne-am asumat acest rol. Vrem să le aducem oamenilor bucătăria italiană așa cum este ea. Sunt italieni care vin aici și majoritatea spun că risotto e „ca la mama lui”, spune Dana.
Și dacă spun italienii că la Bistro Sorriso se face mâncare ca la mama mia ei, merită să urcăm în caleașcă și să-i dăm bice până pe Calea Dorobanților, numărul 48, unde Dana și colegii ei vă așteaptă cu o porție gustoasă din Italia culinară.
