Anul acesta, evenimentul inițiat și promovat de arhitecții transilvăneni, “Scena Urbană” s-a bucurat din nou de un succes notabil printre clujeni, reuşind să polarizeze lumea în jurul ideii de frumos în redescoperirea, respectiv reactivarea unor spaţii importante din oraşul nostru.Am stat de vorbă pentru „I love Cluj” cu Vicepreședinta Ordinului Arhitecților din Transilvania, arh. Daniela Maier, care de trei ani incoace face ca arta și arhitectura să coexiste armonios, in cadrul unor manifestări care încântă publicul clujean, indiferent de vârstă, etnie sau convingeri politice.
Proiectul Danielei, „Scena Urbană” a reușit să „resusciteze” de trei ani încoace spațiile publice vitale din urbea nostră, să ne încânte cu sculpturile urbane din Grădina Botanică, să ne conducă în ritm de tango pe viitoare alei pietonale – vezi Str. Kogălniceanu, să ne provoace la marea bulgăreală din Parcul Central, și câte alte „nebunii” nevinovate. Cu alte cuvinte, ne-a provocat sa aflăm mai multe despre eveniment, intențiile din spatele acestei inițiative frumoase si „scenele” de desfășurare.
Vă rog să ne spuneţi, în câteva cuvinte, când s-a conturat şi ce înseamnă, in fond, acest proiect?
Proiectul Scena Urbana s-a constituit ca o platformã de comunicare în şi despre spaţiul public în intenţia de a-l transforma şi redefini ca acel spaţiu care aparţine tuturor. Resemnificarea spaţiilor intrate într-o rutinã colectivã prin implicarea specialiştilor, a administraţiei şi a comunitãţii. Arta este strategia care reuşeşte sã implice o plajã largã de vârste şi interese iar dezbaterile şi expoziţiile completeazã şi detaliazã expunând opinia specialiştilor. Spaţiul este astfel perceput, înţeles, asumat şi valorizat. Ne dorim asumarea, conştientizarea şi realizarea unor schimbãri benefice la nivel urban cu impact major la nivel social.
Proiectul a inceput în 2012 cu Scena Cetãţii. Ne-am dorit sã atragem atenţia comunitãţii asupra unui spaţiu cu potenţial extraordinar pentru viaţa urbei. Cu o istorie puţin cunoscutã în rândul nespecialiştilor, Cetãţuia a devenit pentru câteva zile un centru de interes, a fost prezentatã şi a gãzduit intervenţii artistice, concerte şi expoziţii. Bucuria participanţilor, a voluntarilor şi artiştilor implicaţi ne-a determinat sã mergem mai departe.
Au urmat Grãdina Botanicã 2013, Stada Mihail Kogãlniceanu – 2014, Gara şi Piaţa Gãrii 2014, Goticul în Cluj -treasure hunt, Barocul în Cluj -treasure hunt Parcul Central- Marea bulgãrealã şi o serie de dezbateri şi prezentãri.
Ce anume vă inspiră atunci când pregătiţi evenimentul în fiecare an, după ce repere vă ghidaţi cand alegeti „scenele” de desfasurare ale evenimentului şi, care sunt „ingredientele” care contribuie la reuşita demersului propus?
Dupã prima ediţie a Scenei Urbane am întâlnit mulţi oameni interesaţi de spaţiul public. Amintiri, poveşti de viaţã, au trezit interesul pentru spaţiile în care intervenim. La acestea se adaugã anumite prioritãţi sau necesitãţi funcţionale ale urbei cum a fost cazul strãzii Mihail Kogãlniceanu. Am considerat ca este important sa ieşim puţin din dialogul specialişti –administraţie, sã ne oprim pentru o clipã şi sã vedem de ce şi cum ne-ar fi mai bine, mai frumos. Traficul nu este unicul argument pro sau contra. Nici parcãrile. Sunt doar subiectele sau problemele evidente.
Spaţiul are mult mai mult de oferit atât la nivelul dezbaterii dar mai ales atunci când vorbim de viaţa noastrã sau a copiilor noştri. Incã de la începutul acestui proiect susţin cã instituţiile nu există fără oameni, cã există trei pioni importanţi în viaţa publică a oraşului: comunitatea, administraţia şi specialiştii. Indiferent de profesia noastră suntem membri ai comunităţii. Această mulţime le include pe celelate două, le coordonează şi influenţează. Răspunsul administraţiei va fi unul pozitiv atâta timp cât solicitările comunităţii vor fi definite în mod clar şi onest, şi susţinute pe măsură, iar specialiştii vor avea un răspuns constructiv. Rolul de formatori al specialiştilor trebuie să fie asumat coerent de către aceştia iar administraţia trebuie să le ofere sprijin. Implicarea comunităţii este esenţială.
De ce credeţi că este importantă o asemenea iniţiativă şi prin ce anume contribuie ea la calificarea acestui oras pentru titlul de Capitală Culturală Europeană?
Acest demers ne-a oferit şansa de a aduce în spaţiul public evenimente şi oameni care pot contribui la detalierea imaginii oraşului aşa cum ne dorim pentru titlul de Capitalã Culturalã Europeanã. Cultura este o modalitate extraordinarã de a implica comunitatea în transformãri importante la nivel urban. Scena Urbana a demarat cu paşii consideraţi importanţi în strategia promovatã de oraş în acest demers WEAST (Wonder-Explore-Activate-Share-Trust) sunt etape ce se regãsesc în fiecare demers al Scenei Urbane.
Artiştii strãini invitaţi în evenimentele noastre au fost susţinuţi în acest an de propriile ţãri pentru a se afla în Cluj-Napoca, pe Scena Urbana. Este important şi completeazã ideea de promovare a relaţiilor cetãţean-oraş, cetãtean- Europa, oraş – Europa, etc.
Rememorând manifestările reuşite de până acum, la care clujenii au fost invitaţi să participe, care credeţi că sunt factorii de coeziune urbană ce ar trebui activaţi mai des pentru ca fiecare dintre noi să fie tentat sa se implice pe „scena” propriei comunităţi?
Cred ca de fiecare data când am reuşit sã coborâm din „turnurile de fildeş” ale propriilor profesii am reuşit sã atragem în dialog oameni de cele mai diverse formãri şi interese. Dialogul din Grãdina Botanicã (Poveşti din Grãdinã) a avut ca invitaţi vârfuri în profesiile pe care le reprezentau. Cei peste 600 de oameni prezenţi la eveniment au realizat cã dincolo de toate, acest spaţiu ne este drag pentru cã ne leagã amintiri comune. Cred cã de fiecare datã am cãutat sã identificãm şi sã resuscitãm memoria spaţiului, sã-i revigorãm tradiţia, sã o prezentãm în aşa fel încãt sa-i îmbuneze şi sã-i readucã activi în comunitate pe cei în vârstã de la care avem în continuare foarte mult de învãţat şi sã-i atragã pe cei mici, sã le trezeascã interesul şi sentimentul de apartenenţã la oraş şi comunitate. Artiştii au avut ca temã intenţia noastrã (arhitecţi, urbanişti, peisagişti, istorici, jurnalişti, biologi, ingineri, etc) legatã de fiecare spaţiu în parte şi au reuşit sã o comunice publicului. Nu întâmplator copiii s-au bucurat de „Cipi acest pitic uriaş” în Gradina Botanicã şi de „Dl Goe” la Garã iar adulţii de „Suor Angelica” în grãdinã şi „My Fair Lady” la garã.
Fiecare avem amintiri dragi legate de spaţiul în care trãim.
Memoria spaţiului, eventuale tradiţii ca sursã de inspiraţie, aprecierea valorilor reale dincolo de cele materiale care sunt doar unelte, ne pot da forţã şi sens în cãutarile noastre, pot sã defineascã acel „common ground” de care avem atât de mare nevoie.
Privind mai atent evenimentele Scenei, putem spune că, ele crează veritabile „punţi de legătură” în această urbe. Ce rol are arhitectura în demersurile Dvs. care, prin dialog, implicare şi solidaritate aduce împreună între membrii aceleiaşi comunităţi, indiferent de etnie, cultură sau confesiune?
Arhitectura este cadrul, decorul scenei pe care am ignorat-o mulţi dintre noi din furaţi de preocupãrile zilnice, grabã sau comoditate. Indiferent de etnie, culturã sau confesiune ne bucurãm de acest spaţiu şi doar împreunã avem puterea de a-l pune în valoare. Este raţiunea pentru care nu cred cã impunerea unui anumit tip de eveniment în orice spaţiu este un demers de succes. Strãzile, pieţele, grãdinile şi parcurile nu sunt nişte stadioane de dimensiuni diferite. Fiecare are povestea, imaginea şi detaliul specific şi poate primi firesc doar anumite intervenţii care le pun în valoare.
Făcând o evaluare a tuturor evenimentelor de până acum, în ce măsură obiectivele conturate şi-au atins ţelul propus? Ce ne pregăteşte „Scena Urbana” în următoarea sa ediţie?
Fiecare din evenimentele Scenei Urbane a adus în discuţie spaţii asura cãrora administraţia localã sau proprietarii au intervenit ulterior diferit faţa de ceea ce se întâmplase pânã atunci. S-au anunţat concursuri de arhitecturã pentru unele dintre ele sau s-a revenit asupra unor strategii. Ne-am dorit sã le aducem la viaţã şi fiecare dintre ele a devenit dupã intervenţia noastrã un spaţiu de interes pentru organizatorii de evenimente.
Urmãtoarea ediţie a Scenei Urbane este încã în fazã de concept. Toţi artiştii participanţi doresc sã revinã şi propun lucruri extraordinare. Cu siguranţã veţi fi surprinşi.
Ce anume credeţi că ar mai trebui făcut pentru ca un asemenea eveniment care, este tot mai iubit în comunitatea noastră să devină un veritabil Brand pentru Cluj?
Cred cã este important sã restabilim relaţii bazate pe încredere între organizatori, voluntari, comunitate, administraţie, sponsori, parteneri, etc. A durat destul de mult sã încercãm sã explicãm cã imaginea nu se rezumã la poluare vizualã agresivã în spaţiul pe care-l punem în valoare. Cred ca atunci când interesul comun este de o asemenea anvergurã este bine sã ne asumãm atitudini constructive.
Am avut marele noroc sã întãlnim sponsori şi parteneri, proprietari sau angajaţi ai primãriei la fel de visãtori ca noi. E poate una dintre cele mai mari realizãri.