În mâna lui, actorul este o fiinţă vie, simţitoare, gânditoare, în fapt un mare creator care se ştie conecta la viaţa trăită. El îi permite oricărui maestru al scenei să-şi lase forţa artistică să zburde în libertate, tocmai pentru a scoate din ea tot ceea ce este mai bun… Sunt cuvinte memorabile care au fost rostite despre inegalabilul Jenő Janovics, undeva la început de secol XX.
Numele său poate că zace acum în uitare, însă faima Clujului ca unul din cele mai importante centre de producţie a filmului din Imperiul Austro-Ungar, în perioada sfârşitului de Belle Époque, se leagă, cu siguranţă, de munca sa remarcabilă. Jenő Janovics a fost mult timp un simbol al performanţei continentale, reuşind, prin intermediul primului său film mut, Sárga Csikó (Mânzul şarg), să ducă numele oraşului de pe Someş în sfera succesului dobândit de-a lungul Europei.
Maestrul Janovics a văzut lumina zilei în oraşul Ungvár, din comitatul Ung, în ziua de 8 decembrie 1872, într-o familie de evrei maghiari de condiţie modestă. Din cauza dificultăţilor materiale, aceasta a decis, la un moment dat, să se mute la Budapesta unde tânărul Jenő a urmat şi ciclul gimnazial. Încă din primii ani de studiu s-a dovedit a fi un elev eminent, astfel că, după obţinerea Diplomei de Bacalaureat, şi-a exprimat dorinţa de a studia istoria şi limbile străine pentru a-i citi, în original, pe Shakespeare, Schiller şi Molière.
Este atras mult de teatru spre dezamăgirea părinţilor care, pentru siguranţă materială, îi sugerează să urmeze, totuşi, ingineria. Jenő Janovics se înscrie la Universitatea Tehnică din Budapesta, dar obţine acordul să urmeze, în paralel, şi cursurile de Artă Dramatică. După absolvirea lor, în anul 1894, el lucra deja, de doi ani, pe scena Teatrului Naţional, dovedindu-se a fi un actor extrem de talenat.
După o serie de turnee efectuate la Miskolc, Oradea, Timişoara şi Pozsony, îndrăgitul actor ajunge în Cluj în anul 1896, hotărând să rămână pentru a colabora cu teatrul de aici care, atunci, era condus de către Megyery Dezső. În paralel s-a înscris şi la doctorat în filologie, reuşind să obţină acest titlul academic în anul 1900 cu o teză consacrată realismului dramaturgiei lui Gergely Csiky.
Un an mai târziu, pe data de 19 ianuarie, a fost admis în Loja masonică „Unio” ceea ce i-a facilitat un contact mai strâns cu elitele urbei sale. A devenit director al Teatrului Naţional din Cluj, în anul 1905, ceea ce a însemnat o nouă etapă în evoluţia acestei instituţii. Convins fiind că menirea sa este aceea de a servi publicul, dar şi de a-l educa, Jenő Janovics a decis să reînnoiască repertoriul cu piese noi: Hauptamann, Strindberg, Ipsen, Tolstoi, protejând însă moştenirea clasică reprezentată de Shakespeare, Schiller şi Molière. Susţinător al ideii de apropiere între români şi maghiari, Maestrul Janovics a pus în scenă şi operele unor nume mari din cultura românească: Caragiale, Blaga, Minulescu sau Victor Eftimiu.
Dar, mai presus de toate, el a arătat un interes deosebit pentru cinematografie în care a văzut o altă posibilitate remarcabilă de manifestare a Artei. După cum el însuşi mărturisea, l-a marcat foarte mult filmul francez şi cel danez, hotărând că trebuie să facă din oraşul său o veritabilă „Cetate a Filmului”. Demersul în sine i-a şi reuşit, mai ales între anii 1913-1915, atunci când cinematografia clujeană a cunoscut, întradevăr, perioada sa de glorie, realizându-se atunci nu mai puţin de 15 filme.
Faptul în sine a fost favorizat şi de aceea că, în perioada de sfârşit de Belle Époque, în Cluj, cinematografele au sporit şi s-au consolidat. În anul 1915 a fost organizată „Ziua Cinematografiei” în favoarea Crucii Roşii, Clujul participând activ prin cele trei cinematografe ale sale: „Cercul Teatral”, „Apollo” şi „Urania”. Reprezentaţiile cinematografice au constituit, pentru toţi locuitorii, un prilej de destindere şi de uitare, fiind savurate de tot mai multă lume.
Conform unui bilanţ al municipalităţii, în anul 1916, la Cluj s-au vândut 571.928 de bilete, iar în anii războiului în jur de 1.500.000 de clujeni au preferat acest gen de spectacol. La ideea lui Jenő Janovics, filmări despre oraş au demarat încă din anul 1907, atunci când s-au efectuat pe străzile Clujului şi primele pelicule.
Ele au fost prezentate în anul 1908 sub titlul: „Privelişte clujeană”, bucurându-se de un succes enorm. În atare condiţii, Maestrul Janovics a decis să formeze el însuşi regizori de film, iar demersul său s-a dovedit a fi, şi de această dată, o mare reuşită. În scurt timp, el s-a şi impus în galeria selectă a pionierilor cinematografiei, devenind mentor al regizorilor Alexander Korda şi Michael Curtiz.
În paralel a invitat să activeze la Cluj şi alţi regizori mari care s-au impus decisiv pe plan continental: Kertész Mihály, cel care a deprins meserie în studiourile daneze de film sau Garas Márton ce, în prealabil, lucrase la Berlin.
Actorii pe care el i-a format la şcoala sa au fost în măsură să-şi dobândească notorietatea pe tot cuprinsul Imperiului: Berky Lili, Várkonyi Mihály, Fekete Mihály sau Poór Lili care, mai apoi, i-a devenit şi soţie. La data de 31 august 1913, sub conducerea Maestrului Janovics au început, în colaborare cu firma pariziană „Pathé”, filmările la piesa „Mânzul şarg” de Ferenc Csepreghy. Pelicula a fost prezentată la Budapesta la 12 ianuarie 1914, iar la finele lunii şi în Cluj. Succesul a fost unul deplin, fiind difuzat în peste 40 de ţări de pe continent.
În plus, studioul „Corvin”, deschis ulterior, era un semn că oraşul de pe Someş, graţie unui remarcabil reprezentant al cinematografiei continentale, se conturase deja ca o admirabilă „Cetate Universitară a Filmului”. Era cert pentru toată lumea că o nouă legendă seducătoare cucerise deja sufletul mulţimilor de pe întreg cuprinsul Imperiului Dunărean: Transylvania Silent Cinema…
