Din seria poveștilor ce stau bine ascunse și abia așteaptă să iasă la iveală, vorbim astăzi despre un meșteșug pe care abia dacă-l mai auzim rostit în România, ca să nu mai spunem despre a-l vedea pus în practică și de a genera profit. „A depăna amintiri” pare a fi expresia perfectă pentru această poveste, pentru că exact asta am făcut în atelierul Danei Buf (creatoare de tricotaje): am desfăcut fir cu fir, emoție cu emoție și gând cu gând, pentru a broda niște rânduri pe care nu le-am mai citit nicărieri și o poveste pe care ne-am încumetat să v-o spunem astăzi.
Atelierul se ascunde undeva în zona străzii 21 Decembrie 1989 din Cluj. La o fereastră depărtare de zgomotul bulevardului, găsim un atelier spațios în care moda clujeană atinge dimensiuni pe care n-am fi crezut că le poate atinge. Clădirea interbelică, ușile de lemn și prima imagine a atelierului îți dau senzația că timpul s-a oprit în loc. Fără să-ți dai seama, în secunda următoare degetele ating țesăturile delicate, parcurg încet fiecare obiect vestimentar iar tu începi să-ți imaginezi cum ar arăta viața îmbrăcată în lână, fire de cea mai bună calitate și croiuri care te fac să te simți specială și în largul tău.
„Când le vezi pe umerașe ai senzația că nu sunt făcute pentru tine. Uite, probează ăsta” și în următoarea clipă îți pune una dintre bluze pe umeri, înfășoară un metru în jurul taliei și te pune să te privești în oglindă. Multe dintre produse nu sunt expuse, atelierul fiind împânzit de bucăți pe care doar Dana știe unde și cum ar trebui să fie lucrate, uneori trecând și săptămâni până ce unele sunt finalizate.
Femeia care face lucrurile să se întâmple
Cum se naște o piesă tricotată? Uneori pornește de la un desen, alteori de la o fotografie dintr-o revistă de modă, de la o idee. De exemplu, primeam comenzi pentru Italia pentru care nu aveam nici măcar dimensiunea, tot ce aveam era un model de tricotaj sau câteva direcții. Se întâmpla să fie vorba despre piese vechi de zeci de ani, din care trebuia să ne inspirăm.
Putea să dureze și o săptămână până când descopeream cum se poate lucra modelul, cum ajungem să avem exact același model și cum obținem fix aceeași formă, , asta în condițiile în care lucram non-stop 20-30 de femei pe acel produs.”, ne povestește Dana și apoi se uită în jur, ia în mână o bluză pe care ne-o arată și continuă povestea: „Oriunde mă uitam era ceva de făcut, atelierul era în momentele respective un loc plin de mormane: unele trebuiau călcate, altele aveau nevoie de piese pentru a fi completate și așa mai departe. De exemplu haina aceasta (și ne arată un pardesiu superb) avea nevoie de o etichetă montată precis la 45 de grade, am muncit nopți întregi doar pentru a obține cu echerul și raportorul acest detaliu.”
Cum a început totul
Povestea de dragoste a Danei cu tricotajele începe la vârsta de 13 ani, în zilele nesfărșite în care o urmprea pe mătușa ei tricotând sau lucrând cu croșeta obiecte delicate. Atunci își imagina cum ar fi să poată crea chiar ea să creeze felurite poșete și pălării, asemenea obiectelor vestimentare pe care le putea observa. Pasionată de modă încă de la o vârstă fragedă, când obișnuia să decupeze papucii mamei, a început să învețe artele broderiei sub tutela mătușii care-i stârnise înteresul „Îi ziceam: ”îmi croșetezi o bluză?” iar răspunsul ei era: ”dacă știi să o-ncepi, eu ți-o fac”. Schițam desenul, începeam cu număratul ochiurilor, și a doua zi mătușa era gata cu bluza. Lucra într-un mod extraordinar, la o calitate pe care nu am mai văzut-o de atunci.”
Studenția a adus-o pe Dana mai aproape de lumea modei (deși studia matematica), combinând nevoia de a avea haine care să-i placă, într-un regim în care accesul la modă nu era același pe care-l avem astăzi dar și nevoia de a avea bani de buzunar. Așa a început să taie jeansi pentru a-i completa într-un mod original cu broderie, bluze fără mâneci pentru că nu avea timp să le facă complete, totul combinat cu un simț extrem de practic și cu nevoia de a avea haine pe gustul ei.
Cele mai mari case o curtează pentru colaborări
„Am cochetat cu ideea de a face design vestimentar după ce am terminat facultatea însă întâmplarea a fost ca de azi pe mâine să ajung în Italia la muncă. În prima parte a șederii, croșetatul a rămas doar un hobby. Munceam câte 12-13 ore pe zi și când ajungeam din nou în cameră croșetam cu orele ca să mă relaxez sau mă uitam la reviste de modă și scriam pe ele cum aș face eu obiectul respectiv. 7 ani de zile am ținut-o așa până când m-am hotărât să mă întorc acasă și să încep afacerea mea cu 3 angajate care mă ajutau la tricotaje 3 femei care făceau tricotaje.”
Cu ajutorul unui asociat, Dana a reușit în 4 ani să lucreze pentru cele mai mari case de modă din lume. Rapiditatea execuției și produsul finit de calitate erau punctele care o diferențiau. Având o clientelă restrânsă, Dana lucra cu 2 ani în avans față de lansarea propriu-zisă a colecțiilor,și continuă să facă asta pentru că produsele ei ajung pe rafturile magazinelor la mult timp după ce acestea au fost create, lăsând clientelor privilegiul de a purta ținute care încă nu au apărut în colecțiile mari.
„Nu eu am ales design-ul ci el m-a ales pe mine. N-am studii de design deși au fost momente în care am vrut să le fac. Pentru mine lucrurile au venit de la sine, am învățat din practică și din nevoia de a face lucrurile să se întâmple cât mai rapid. Am greșit, am învățat și am mers mai departe. După fiecare colecție pe care o finalizam îmi spuneam că nu mai fac nimic, gata, în sfârșit mă simt eliberată, însă o luam din nou de la capăt. 8 ani de zile am lucrat pentru alții”.
În atelierul ei găsești fire organice din toate colțurile lumii: cașmir, alpaca… deoarece pentru Dana e important să vadă produsele, să pună mâna pe ele, să facă lucrurile așa cum simte ea că trebuie făcute. Creațiile ei se adresează oamenilor care vor să se simtă speciali și care știu (sau vor să învețe) cum se poartă aceste piese de artă.
„Produsul meu nu e unul pe care să poți să-l speli la mașina de spălat. Sunt creații delicate ce necesită îngrijire specială dar și o atitudine și o ținută care să le pună în valoare. E o chestiune de echilibru: produsul te pune în valoare pe tine dar și tu trebuie să-l pui în valoare pe el”.
Lăsând atelierul și imaginea lui în urmă, ne bucurăm să avem în sfârșit și o prezență feminină printre meșteșugari un reprezentant feminin în rândul meșteșugarilor. O femeie în adevăratul sens al cuvântului, puternică și îndrăzneață, creativă și feminină, Dana promite să adauge o culoare nouă în paleta modei românești. Și reușește să facă asta cu puterea unei femei care știe că moda e mai mult decât superficialitatea corpului și că poți fi îmbrăcată până-n gât și totuși să fii extrem de atrăgătoare.
