7 luni de decofeinizare involuntară
Am călătorit în 23 de țări din Europa și Asia și știu cât de importantă este, pentru moral, o cafea aromată dimineața (sau în general). O mare parte din timpul călătoriei în Asia – aproape 7 luni – renunțasem la obiceiul cafelei, pentru că majoritatea statelor asiatice sunt băutoare de ceai, iar cafeaua, dacă există, seamănă mai degrabă cu un ceai slab cu gust de cafea. Excepție fac marile orașe, în care întâlnești rătăcit câte un Starbucks sau Costa (dar cum în Kazahstan sau Mongolia nu prea există orașe, trebuia să mă împac cu ideea). Asta nu înseamnă că mă simțeam demoralizat, dar aveam mereu sentimentul că ceva lipsește. Dar astfel am învățat să mă bucur mai mult de fiecare moment, iar savurarea fiecărei cafele devenise un eveniment cu intensitate și semnificație.
Memoria simțurilor mele se întoarce, uneori, în câte o cafenea vietnameză, pe străzile supraaglomerate din Hanoi, unde se servește un ice-coffee care îți face spiritul să leviteze, sau în jungla din Laos, unde plantațiile de cafea se întind pe sute de hectare și poți găsi una dintre cele mai bune cafele din lume, iar boabele de cafea sunt prăjite cu o datorie aproape sacră.
În Europa, dragostea pentru cafea e mai ușor de împăcat, însă surprize misterioase pot apărea la tot pasul. E greu de descris entuziasmul cu care intri într-o cafenea de cartier după ce te-ai rătăcit pe străzile din Praga sau Paris, și simți că trăiești o mare descoperire, pentru că te afli în intimitatea unei comunități strânse.
Clujul – același, dar schimbat
După ce spiritul de aventură mi s-a mai temperat și dorul de casă m-a cuprins într-o îmbrățișare invizibilă și transoceanică, m-am întors în Cluj. Trecuse mai bine de un an și jumătate de când am plecat, dar în ciuda schimbărilor petrecute, orașul mi s-a părut la fel de cald și primitor. Avea un aer modern și simțeam că devenise prezent prin mai multe dimensiuni pe harta culturii europene. Dar pe mine una singură mă interesa cel mai mult.
Am observat cu încântare vizuală, dar mai ales gustativă, evoluția din planul ofertei de cafea din oraș. Am reîntâlnit locuri vechi și am descoperit cu febrilitate altele noi. Mi-au plăcut multe localuri cu cafea memorabilă precum Phill’s, un loc în care poți să lucrezi dimineața și să surprinzi discuții interesante cu tips-uri de business. Mi-a plăcut Yolka, cu aerul boem și designul ei artsy. Sau Olivo, pe Eroilor, unde când nu eram grăbit mă așezam cu o cafea și o carte. Poveștile orașului și ale cafenelelor sale se țeseau tot mai frumos, într-un peisaj urban vibrant și plin de culoare.
O călătorie în arome prin lumea cafelei
Una dintre cele mai frumoase experiențe recente a fost întâlnirea cu Meron. Dacă te plimbi prin centrul orașului, pe strada Napoca, găsești imediat cafeneaua, deschisă nu demult la baza hotelului Cotinental. Înghețând parcă în altă lume traficul intens de la doar doi metri distanță, cafeneaua oferă cafegiilor orașului acea alternativă de retragere într-un loc cu gust, în care dăinuie o atmosferă eclectică plasată nelămurit între urban și interbelic. Dar marea diferență o face cafeaua.
Unul dintre secretele lor este însă este că în ceștile Meron se pune zilnic cafea adusă din mai multe locuri ale lumii, aprovizionarea fiind făcută de la profesioniștii de la Origo, din București (care au mai mulți clienți în Cluj). Și cum pentru o persoană cu spiritul aventurii (și cu nevoia cofeinizării constante), originea cafelei este întotdeauna un subiect fascinant, m-am oprit la degustat și la povești. Fără a pleca nicăieri, din centrul orașului, descoperisem un loc din care să mă pot regăsi în situații trăite în diferite colțuri ale lumii, de unde gustul cafelei mă transportă cu visarea, peste mări și țări.
Îmi place că orașul în care locuiesc este un loc cosmopolit. Îmi place că e mereu energic și se adaptează rapid la spiritul vremurilor, fie că e vorba de modă, cultură sau cafea. Îmi place când descopăr lucruri îndepărtate, dar și atunci când am senzația că pot face o călătorie într-o ceașcă de cafea. De cele mai multe ori, cele mai importante călătorii nu sunt geografice, și poți face descoperiri frumoase în orașul în care locuiești.
Am călătorit în jurul lumii și reperele cafelei mi-au lăsat în minte amintiri plăcute. Astana, Moscova, Ulan Bathor, Kuala Lumpur, Kathmandu, Vientianne, sunt locuri în care mi-am lăsat câte puțin din inimă. Prezența Clujului pe această hartă, trasată în termeni de cafea, îl conexează cu marile orașe ale lumii, făcându-l, pentru mine, un loc al continuei reîntoarceri.
„Închis și într-o coajă de nucă, m-aș putea socoti rege al nemărginirii” (Hamlet).
