„Da-s de-acolo de la dumneavoastră, din Moldova?”, întreabă cu accent ardelenesc o doamnă înfofolită în palton, fular și căciulă. Doamna Mariana o privește nedumerită și răspunde cu bunătate în glas „Noi suntem de acolo, tot e de-acolo și ce avem aici e făcut proaspăt”. Negocierea are succes: clienta pleacă de la căsuța cu o jumătate de cozonac domnesc și două plăcinte din care încă mai ies aburi, iar privirea pe care o are spre plasa cu „captura” e semn clar că preparatele nu vor ajunge întregi acasă. Pentru doamna Mariana urmează alți clienți și alt aluat de făcut, căci la poale-n brâu și cozonaci domnești oricine-a-i fi, poftești.
La căsuța doamnei Mariana, mirosurile îmbietoare sunt greu de ignorat. Angajații restaurantelor care stau ușă în ușă cu Târgul de Crăciun se uită aproape hipnotizați spre gospodina moldoveancă, aflată în plin proces de scoatere din cuptor a unor plăcinte aburinde. Chiar dacă ar putea sta liniștită la TV și să se bucure de pensie, Mariana Crețu se bucură de perioada de dinainte de Crăciun la târg, la Cluj-Napoca, unde vinde bucate alese, specifice zonei din care ea vine.
„Facem cozonac domnesc de Botoșani cu diferite umpluturi, după preferințele clientului, că la comandă facem ce vrea clientul. Cel mai popular este însă cozonacul cu nucă, cacao, rahat și stafide, dar și cel cu nucă și cacao sau cu mac. Facem și alivenci moldovenești, care sunt făcute cu multă brânză, ouă, lapte, smântână și făină de mălai dar și vestitele poale-n brâu cu brânză dulce și stafide ori cu brânză sărată și mărar. Toate sunt căutate, că lumea vrea să le încerce pe toate”, spune ea.
Deși chiar și cei mai tineri clienți au auzit de „poale-n brâu”, puțini sunt cei care au gustat din acest preparat. La căsuța doamnei Mariana se mai găsesc și vestiții cozonaci domnești, astfel că am fost curioși să aflăm în ce fel acești cozonaci sunt diferiți în comparație cu cei „normali”.
„Nu știu cum se face cozonacul în Ardeal că eu toată viața am mâncat cozonac de la noi. La noi vine lumea și ia câteva feliuțe și apoi vine să cumpere un cozonac domnesc întreg sau să facă o comandă ca să aibă pentru toate sărbătorile. Este un cozonac atestat de către Ministerul Agriculturii și asta cred că ne dă voie să spunem că este, de departe, cel mai bun cozonac din țară”, explică doamna Crețu.
În fiecare zi petrecută la Târgul de Crăciun din Cluj-Napoca, doamna Crețu scoate din cuptoare cam 200 de cozonaci și plăcinte, iar totul se prepară în mod tradițional, după rețeta strămoșească luată din Botoșani.
„Noi lucrăm tot ce avem aici tradițional, în covată. Drojdia se face puțin caldă, cu lapte, se pun ouă, unt, brânza se prepară și ea cu stafide dacă e dulce sau cu mărar dacă e brânză sărată/ primăvară, când avem ceapă verde punem și cozi de ceapă. Dospesc plăcintele și apoi le punem la cuptor”, mai spune doamna Crețu.
„Este o afacere de familie”, spune Mariana Crețu, care lucrează alături de familie și câțiva prieteni de acasă, cu care se împarte între munca din Botoșani, cea de la Cluj, dar și tarabele pe care le au la târgurile din București. În ciuda tuturor aparențelor, chiar și tinerii sunt atrași de munca la bucătăria tradițională, iar tradiția merge mai departe chiar și prin gospodinele din Cluj, care obișnuiesc să ceară rețeta preparatelor doamnei Crețu.
„Să știți că vrea lumea să lucreze. Am avut copii care au început ca vânzător, dar apoi au trecut în bucătărie pentru că le plăcea ce vedeau că facem. Noi punem mult suflet în mâncarea pe care o facem și de fapt în tot ceea ce facem. De asta moldovencele gătesc atât de bine. Dacă faci mâncare cu ciudă și ură, totul iese prost la gust. Ne mai întreabă gospodinele ce punem în ele de ies așa bune sau cum le facem. Sigur că le spun, dar nu le zic tot secretul, că tre’ să rămână la noi ceva”.
Și normal, doamna Crețu. Că doar e secret de familion.
